Democratie cu aprobare! La ce duce modificarea Legii privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice

	Irina Zamfirescu - coordonator proiecte "Buna guvernare" in cadrul ActiveWatch - Agentia de Monitorizare a Presei
	Documente: Lege adunari publice (20 sep 2011) PDF, 195K

Administratia publica este pe punctual de a rasufla usurata. Ministerul Administratiei si Internelor pregateste un proiect de Lege prin care adunarile publice (cunoscute sub forma de: miting, protest, flash mob, revolta, rascoala, revolutie, si, poate, chiar razboi civil) sa devina un lux cu aprobare de la Autoritate.

Proiectul de Lege vine a completa Legea 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice. Intr-adevar, Legea avea nevoie de modificari, insa modificarile trebuie sa se inscrie in ceea ce este recunoscut a fi o “imbunatatire a Legii”, si nu maltratata pana la a ajunge la adunarea publica – favor facut cetatenilor.

Statul este contextul, iar cetatenii sunt scopul. Statul este si trebuie sa ramana un garant – al tuturor libertatilor cetatenesti, al unui climat social echilibrat (poate chiar sanatos), a unor norme de convietuire.

Daca Legea, in forma ei actuala, stipula statul tocmai in aceasta ipostaza, prevederile ce se vor introduse plaseaza cetatenii ce doresc sa isi exprime opiniile (in) public si care vor sa faca uz de asa numita libertate de asociere in sfera unui complot. Cei ce trebuie a fi protejati sunt restul cetatenilor ce aleg sa nu participe la protest, iar protestatari trebuie atent monitorizati si ingraditi.

Poate cea mai abuziva dintre noile prevederi este asa-numitul proces de avizare al unei solicitari de anunare publica. Conform Legii 60/1991 este suficienta o instiintare a administratiei publice, aceasta urmand sa faca totul posibil ca cei ce vor sa protesteze sa fie in siguranta.

Avem tabloul aproape idilic al unui stat care protejeaza un drept fundamental – libertatea de exprimare. Daca Legea, in noua ei forma, va trece, statul va fi protectorul cetatenilor, amenintati de hoarde de protestatari. Deci o Comisie, aflata in subordinea primarului, va sta si va chibzui daca protestul este prea periculos pentru proprii cetateni.

IMPORTANT: comisia se afla in subordinea primarului. Comisia avizeaza favorabil sau nu un protest. Deci daca un protest gandit impotriva primarului ajunge pe masa comisiei, va exista prezumptia de incompatibilitate. Vesnic.

Proiectul de Lege a fost fundamentat de Jandarmeria Romana. Aceasta ne spune in nota de fundamentare: realitatile sociale sunt altele. Si atat. Nu sunt detaliate nici realitatile sociale apuse si nici cele ce au bagat paranoia in acest Minister.

Aflat la o dezbatere organizata pe marginea acestui proiect de Lege, Mircea Toader, reprezentnat PDL (initiator al proiectului de Lege) da in vileag adevaratul motiv al inovatiei Legislative: “Acum nu trebuie sa ne ascundem dupa deget, cred ca un imbold in crearea acestei legi a fost ceea ce noi am vazut in tari mult mai democratice, manifestari de violenta pe care nu le-ar fi crezut nimeni. Si acea democratie vesnica a avut de suferit si i-a prins pe picior gresit. In Anglia nu a existat cadru legal pentru a interveni in situatii de acest gen. Traim intr-un secol in care nu intelegem de ce dupa 20, 30 de ani devin violenti acolo unde am crezut ca democratia a reusit o educatie corespunzatoare. Acesta este rolul” .

Domnul Toader considera ca toate acele iesiri in strada sunt dovada faptului ca democratia a esuat. Democratia este, in opinia domniei sale sale, cand guvernantii decid, iar cetatenii accepta. Insa o educatie democratica sanatoasa este direct proportionala cu reactia cetatenilor la actul administrativ. Educatia, pentru un cetatean, se traduce in: cunoasterea drepturilor sale, atentie la administrarea lui si a comunitatii lui, idenitifcarea abuzurilor si a derapajelor si energia / curajul de a-si reclama drepturile. Nu stim, totusi, despre ce educatie vorbeste domnia sa.

Proiectul de Lege descrie cetateni speriati de adunarile publice, un climat de insecuritate generalizat atunci cand exista astfel de iesiri publice. Insa un cetatean nu se poate simti mai in siguranta decat atunci cand astfel de adunari au loc. Este dovada faptului ca exista persoane care vegheaza, atent la drepturile lor, si care, nu de putine ori, au reusit sa intervina astfel incat democratia sa dainuie. Chiar si in Romania.


COMENTARII LA ARTICOLELE PROIECTULUI LEGE :

1. renuntarea la Art. 1 si Art. 4 din actuala Lege 90 / 1991 – practic adunarile publice nu mai sunt un drept garantat in Constitutie. Ceea ce ele sunt si asa vor ramane.

Art. 1 : “Libertatea cetatenilor de a-si exprima opiniile politice, sociale sau de alta natura, de a organiza mitinguri, demonstratii, manifestatii, procesiuni si orice alte intruniri si de a participa la acestea este garantata prin lege. Asemenea activitati se pot realiza numai pasnic si fara nici un fel de arme. Adunarile publice - mitinguri, demonstratii, manifestatii, procesiuni si altele asemenea - ce urmeaza sa se desfasoare in piete, pe caile publice ori in alte locuri in aer liber se pot organiza numai dupa declararea prealabila prevazuta de prezenta lege.”

Art.4: “Primariile municipale, orasenesti sau comunale si organele locale ale politiei sunt obligate sa asigure conditiile necesare in vederea desfasurarii normale a adunarilor publice, iar organizatorii au obligatia sa intreprinda actiunile ce se impun pentru ca acestea sa se desfasoare in conformitate cu prevederile art. 2.”

2. Capitolul 4, art. 20 din actuala Lege dispar in proiectul de Lege. Astfel ca nu mai sunt enuntati pasii si procedurile de interventie in forta: dispar somatiile, lasandu-se astfel mult mai multa libertate de apreciere pentru fortele de ordine in problema declansarii interventiei in forta. Jandarmii pot, daca vor si li se pare, sa agreseze participantii fara un aviz prealabil.

3. Art. 4 al proiectului de Lege mentioneaza Jandarmeria ca fiind singura autoritate care sa aprecieze gradul de risc al adunarilor publice. Intreaga comisie trebuie sa aprecieze acest grad de risc. Mai mult, insasi clasificarea in functie de gradul de risc este problematica – riscul este o posibilitate ce poate sau nu fi activata. Riscule este imprevizibil, iar clasificarea lui (in functie de ce?) risca (sic!) sa fie o actiune hilara.

4. Art. 6 contine mai multe expresii vagi, usor interpretabile de catre fortele de ordine (“organizatii terrorist-diversioniste”, “incitarea la discriminare”, “normele moralitatii publice”, “defaimarea tarii sau a natiunii”). Nu exista o metodologie clara pentru identificare acestor elemente, astfel ca există riscul interpretarii abuzive, in baza acestor prevederi. Aplicarea acestui articol risca sa afecteze grav libertatea de exprimare si intrunire.

5. Art. 7 adaugă printre institutiile in apropierea carora este interzisa orice forma de manifestare publica institutiile “cu paza militara asigurata”. Nu exista o explicatie cu privire la aceasta restrictie. Mai mult, restrictia limiteaza grav spatiile in care aceste adunari pot avea loc.

Avand in vedere ca majoritatea institutiilor publice au paza militarizata (Presedintie, Guvern, Ministere, Parlament, Prefecturi), cetatenilor li se va interzice sa-si exprime opinia exact in dreptul acelor institutii care sunt implicate in politici publice. Mai mult, sintagma “imediata apropiere a statiilor de metrou” reduce si mai mult spatiul in care acestea pot fi organizate.

6. Daca Art. 7 delimiteaza spatiile in care adunarile publice por avea loc, in Art. 30, alin 1, se mentioneaza: “se emit hotarari ale Consiliului local care sa stabileasca locurile de desfasurare a adunarilor publice”. Astfel ca locurile in care aceste adunari au loc pot fi si mai mult limitate printr-o decizie a Consiliului Local / General.

7. Art. 8. 2 nu este inteligibil.

8. Art 9: consideram abuziva si neconstitutionala introducerea unui proces de avizare a organizarii unei adunari publice. Procedura declararii intentiei - si atat - este in spiritul si litera Constitutiei. Mai mult, o astfel de aprobare ar aduce in situatia de incompatibilitate a Comisiei de a aprecia avizarea negativa sau pozitiva a unei adunari impotriva unui primar (avand in vedere pozitia comisiei – “in directa subordonare a Primarului” – conform Art. 11, alin. 3 al propunerii legislative).

9. Art. 10 – recunoastem necesitatea modificarii Legii 60 / 1991 in ceea ce priveste notificarea prealabila a autoritatilor. Avand in vedere ca acest tip de actiuni sunt, de cele mai multe ori, reactii rapide, solicitam reducerea termenului de la 3 zile la 24 de ore. Noul termen propus (5 zile) este inadmisibil pentru ca incalca grav dreptul cetatenilor de a protesta / iesi in strada atunci cand considera necesar.

10. Art. 12, alin. 1 (a): expresia “motive rezonabile” trebuie eliminata. Aceasta expresie lasa la latitudinea comisiei aprobarea sau ingradirea exercitarii unui drept fundamental. Este necesara argumentarea temeinica si dovezi clare pentru a demonstra ca o adunare nu se va derula “cu respectarea precederilor articolului 2”.

11. Art. 12, alin 1, lit. c : organizatorului i se impune sa se erijeze in organ de protectie civila. Trebuie eliminata expresia “daca organizatorul nu are capacitatea organizatorica de a preveni degenerarea in actiuni turbulente”. Statul roman dispune de forte de ordine, precum si de infrastructura necesară de a avea grija la bunul mers al unei adunari publice. Consideram ca prin noul proiect de Lege se urmareste descurajarea organizarii adunarilor publice prin atribuirea organizatorului a unor functii sociale care, in fapt, se cuvin autoritatilor publice (polititia locala, jandarmeria).

12. Art. 13, alin k: Utilitatile mentionate in acest articol sunt necesare strict in cazul unor manifestatii de larga amploare. Obligativitatea organizatorului de a asigura cele mentionate intra, din punctual nostru de vedere, in strategia de descurajare a cetatenilor de a manifesta public.

13. Art. 15, lit h: indignarea cetatenilor este o chestiune profund subiectiva si lipsita de modalitati de probare si masurare. In acest context, aprecierea ei de catre orice instanta este imposibila.

14. Art. 21, alin 3 din proiectul de Lege mentioneaza dispersarea tuturor persoanelor prezente la miting, in contextul “pierderii caracterului pasnic si civilizat”. Indepartarea tuturor participantilor este o masura abuziva, masura optima fiind indepartarea persoanelor care au generat acea situatie.

15. Art. 22, alin 1: “caracterul pasnic si civilizat” este o expresie vaga, lasand, din nou, la latitudinea organelor de ordine aprecierea si verdictul.

16. Art. 25: cuantumul amenzilor este, in opinia noastra, disproportionat in raport cu gravitatea faptelor. Consideram ca aceasta masura este introdusa pentru a descuraja dreptul la libera asociere si la libertatea de exprimare. Deci va duce la inhibarea unui drept fundamental cetatenesc.

17. Art. 30, alin 2: criteriile specifice pe baza carora se stabileste gradul de risc al unei adunari publice trebuie sa faca parte integranta din Lege. Acestea nu pot fi stabilite de catre Ministerul Administratiei si Internelor fara a face obiectul consultarii publice.

Extrem de savuroasa ramane totusi prevederea care exonereaza sau limiteaza manifestarile religioase si pe acelea promotionale de la declararea lor prealabila. Ramane sa ne constituim o biserica a democratiei, astfel sa putem manifesta asa cum Constitutia prevede: liberi!