De la Oprescu la Baukultur. O "strapungere” a chestiunilor privind proiectele de infrastructura ale Capitalei

	Irina Zamfirescu - coordonator proiecte "Buna guvernare" in cadrul ActiveWatch - Agentia de Monitorizare a Presei

Primarul Sorin Oprescu a celebrat trei ani de când cetatenii au decis ca este oportună prezenţa lui în scaunul de Primar General. Drept pentru care a fost lansat raportul Priorităţile Capitalei, cu subtitlul – In Bucuresti, se poate.

Chestiuni de semantică: prioritizarea din titlu este lipsită de sistemul de referinţă – nu este specificat nici cine a facut această prioritizare si nici indicatorii care ierarhizează aceste nevoi. O singura referinta e de gasit pe siteul PMB. Având în vedere mecanismele administratiei publice locale, prioritizarea este, teoretic, conformă cu vrerea cetătenilor.

Mecanismele de consultare publică, audientele cu primarul ori consilierii locali oferă suportul pentru o prioritizare conformă cu principiile participării publice. In ceea ce priveste Primăria Municipiului Bucuresti, lucrurile stau altfel decat conform teoriei democratiei participative. Oricum ar fi, pe siteul PMB gasim o lista a proiectelor Primariei, fara alte detalii decat costurile implicate.

În cele ce urmează, sa parcurgem documentul-sinteză cu privire la activitatea lui Sorin Oprescu – mai exact primul capitol, cel despre  Infrastructura stradală.

”Bucureştiul începe să se modernizeze. Oraşul nostru începe să facă paşi importanţi spre marile capitale europene”. (Se mută Bucureştiul la Budapesta?)

Modernizare: a adapta la cerintele prezentului. Cerintele prezentului sunt însă acea parte a definitiei modernizării supuse dezbaterii. Marile capitale europene, prin politicile de dezvoltare urbană implementate se plasează în paradigma dezvoltării durabile – utilizarea si reutilizarea resurselor astfel încât să tină cont de caracterul lor epuizabil, cât si de conservarea specificitătii (locurilor, oamenilor, contextelor social-istorice).

Modernizarea indusă prin politicile bucurestene de dezvoltare urbană, din ultimul an, par a nu se înscrie tocmai în directia europeană. Exclus a marilor capitale.

Unul dintre documentele cadru ale Europei în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă este Cartea de la Leipzig pentru oraşe durabile. Spicuim din conţinut: "Baukultur" reprezintă în sens mai larg sens al cuvântului, suma tuturor aspectelor culturale, economice, tehnologice, sociale şi ecologice care influenţează calitatea şi procesul de planificare şi construcţie.

conservate.” Însă, se pare, ca modernizarea, aşa cum a fost ea înţeleasă de Sorin Oprescu, nu are nicio legătură cu documentul – biblie pentru dezvoltarea urbană prin alte parti.

”Cu voinţă, cu tact şi perseverenţă, fara scandal, prin dialog şi consultare am demonstrat că lucrurile se pot mişca din loc în direcţia dorită”.

Dialogul reitereat a fost fracturat undeva la mijlocul anului 2010. Consultarea publică cu Platforma pentru Bucuresti, coalitie de 42 de organizatii non-guvernamentale (deci o parte consistentă din interlocutorii firesti pentru PMB) a fost violent sistat, odată cu începerea proiectului Diametrala Nord-Sud.

Mai mult, reprezentantii organizatiilor non-guvernamentale nu au putut în sedintele Consiliului General, fiind nevoiti de fiecare dată să apeleze la diferite artificii, dintre care enumerăm: solicitarea unor consilieri generali de a facilita accesul, ipostazierea ONG-istilor în organisme de presa. Dialogul cu societatea civila a culminat prin a fi mediata de instantele din România – 3 procese câstigate în instantă de societatea civilă împotriva Primăriei Generale a Municipiului Bucuresti.

”Pasajul Basarab, lucrare de infrastructură deosebit de importantă pentru fluidizarea traficului rutier pe unele dintre marile artere din Bucureşti”

Reiterăm tema dezvoltării urbane durabile: politicile de dezvoltare urbană din Europa sunt înspre scoaterea traficului în afara orasului. Spatiul trebuie regândit în termenii legăturilor inter-umane – aceasta este o axiomă urbanistică.

Or, sterilitatea spatiilor urbane este alimentată de asa-zisa fluidizare a traficului. Conform urbanistului Jan Gehl, tocmai această infrastructură crează vid functional în ceea ce priveste zonele urbane cu un trafic intens - ”Dependenta de automobil a făcut ca mediul urban să devină mohorât si monoton”.

Exemple precum Londra – 8 Lire pe zi pentru a merge cu masina în centru sunt, firesc, exemple europene, asa cum domnul Oprescu îsi doreste capitala. Măsura este, într-adevăr, nepopulară, însă are o componentă vitală pentru un polis civilizat: educatia.

Important este, dincolo de această componentă imorală a cheltuirii milioanelor de euro, componenta legală: pasajul a fost inaugurat fără a avea aviz de la Inspectoratul de Stat în Constructii pe ”răspunderea proprie” a primarului. Pasajul nu are nici azi avizul. Dar are răspunderea.

”Legătura Splaiul Independenţei-Ciurel -Autostrada A1, o adevărată „magistrală de vest” a Bucureştiului – urmatorul mare obiectiv de infrastructura pentru Bucuresti. Va face legătura între centrul Capitalei la Autostrada Bucuresti–Piteşti în doar 20 de minute”.

Proiectul este, din nou, într-un flagrant dezacord cu toate normele de urbanism durabil. Prin această legătura se va crea o autostradă prin mijlocul unei capitale, lucru grobian în termenii sistematizării unui oras. Lucrurile vor sta asa:  Bucurestiul va deveni un drum de tranzit dinspre Pitesti spre Constanta, iar centrul capitalei va fi un drum de legătură între două autostrăzi.

Dincolo de aspectele de functionalitate, se aduce în discutie inclusiv cresterea serioasă a poluării aerului (locul 2 în Europa) si fonică (locul 1 în Europa). Nu spunem că acest lucru n-ar exista si în alte locuri din Europa, ci problema pusă în discuţie acum este că astfel de proiecte nu se mai fac acum, în Europa contemporană nouă.

În ceea ce priveste problemele ”interne”de trafic, aceasta nu este o solutie pentru locuitorii cartierelor Drumul Taberei ori Militari. Soluţia propusă de urbanişti (independenţi şi neînregimentaţi) este de a conecta aceste cartiere cu şoseaua de centură. Mai mult, având în vedere că Sorin Oprescu este primarul Capitalei, datoria acestuia ar fi fată de locuitorii orasului, nicidecum fată de aceia care tranzitează capitala.

”Un nou bulevard central: diametrala Nord – Sud - ce va funcţiona ca alternativă la Calea Victoriei şi la Bdul. Magheru. Cale directă de acces spre viitoarea Cetedrală a Mântuirii Neamului.”

Demn de mentionat aici este ilegalitatea proiectului încă de la prima lamă înfiptă în strada Buzeşti. Au fost demolate 77 clădiri, dintre care opt istorice. Si toate aceste lucruri, în baza unui PUZ anulat în instanţă şi a anulării, tot în instanţă, a caracterului de interes public, însăşi fundamentul lucrării per ansamblu.

Momentan şantierul este blocat prin ordin de Ministru (Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, care are în subordine Inspectoratul de Stat în Construcţii, a ordonat stoparea lucrărilor) până când nu va exista o dezbatere publică reală şi un plan alternativ la planul Primăriei pentru zonă.

Faptul că drumul va duce, inplacabil, spre mântuirea neamului, este ironia milosteniei predicate de ortodoxim – acest drum a fost construit cu costul evacuării a aproximativ 1000 de persoane în primele două săptămâni din decembrie (lucru ilegal, căci legislaţia din România prevede că sunt interzise evacuări între lunile noiembrie şi martie).

În ceea ce priveşte restul lucrărilor de infrastructură prezentate în raportul domnului Oprescu, afara de situatiile incerte (unde nu există Plan Urbanistic Zonal), sunt oportune (daca vorbim punctual de reabilitarea unor pasaje).

Lucrul omis din raportul domnului Oprescu: a anunţat public că va dona pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului 10 milioane de lei din bugetul Capitalei. Banii sunt mulţi şi, mai ales, sunt publici. „Caritatea” unui primar ar trebui sa se releve insa prin gestionarea problemelor sociale din oraş. Momentan, în Bucureşti, sunt estimate a fi 5000 de persoane fără adăpost. Iar Patriarhia nu a prevăzut locuinţe sociale în Catedrala de Lux.