Tudor Pendiuc: "N-am considerat aceasta functie ca o demnitate, am tratat-o ca pe un loc de munca si poate de aceea sunt la al cincilea mandat"

	Primarul Tudor Pendiuc Foto: DomnulePrimar.ro

Formarea dvs. profesională v-a ajutat să vă păstraţi calmul?

- Nu fac parte dintre aceia care intră în panică sau care se bucură enorm şi uită de realitate. Nu am căzut niciodată în cele două extreme, fiindcă am ştiut să-mi păstrez echilibrul şi măsura, două elemente foarte importante în viaţă.

Meseria pe care am practicat-o (n.r. - de matematician şi informatician) m-a ajutat foarte mult să prioritizez, să selectez, să nu-mi pierd calmul. Tatăl meu spunea: "Treaba asta trebuie s-o facă cineva“ şi aşa am făcut şi eu. N-am considerat această funcţie ca o demnitate, am tratat-o ca pe un loc de muncă şi poate de aceea sînt la al cincilea mandat.

Cît timp pierdeţi în faţa oglinzii?

- Atît cît e necesar să mă bărbieresc. Fac lucrul ăsta în fiecare dimineaţă, mai puţin duminica, dacă rămîn acasă şi nu ies din curte.

Duşul, obligatoriu seara sau dimineaţa?

- Igiena corporală e obligatorie, indiferent pe ce treaptă socială te afli. Nu contează că e dimineaţă, seară sau în alt moment al zilei. Fiecare are tabieturile lui.

La cămaşă, talie şi pantofi ştiţi ce mărimi purtaţi?

- Absolut! Însă dacă la pantofi mărimile au rămas aproape aceleaşi, la cămaşă depinde de firmă. Acum, de exemplu, port o cămaşă mărimea XL. La fel de bine, însă, mi se potriveşte şi M, în alte cazuri. Cît priveşte pantofii, port mărimea 40.

Trăiţi pe picior mic sau pe picior mare?

- Acesta este un dar al lui Dumnezeu, pe care nu-l poţi comenta. Aşa te naşti. Cum am şi spus, dacă cineva se naşte cu o frumuseţe deosebită, nu este un merit al său. Dacă cineva se naşte cu un anumit defect, nu este el de vină. Meritul tău e de a te face folositor în societate, de a-ţi atrage simpatiile, de a realiza ceva.

Operaţiile estetice vă tentează?

- Nici vorbă! În caz de accidente, cînd trebuie să-ţi faci anumite operaţii, este de înţeles, dar mie nu mi-a trecut niciodată prin cap aşa ceva.

Vă faceţi manechiura sau pedichiura la un salon de cosmetică?

- Niciodată! Mi le aranjez singur. Am avut o sănătate bună şi în ce priveşte unghiile.

Ce mîncăruri preferate aveţi, în week-end?

- Miercurea şi vinerea ţin post, dar sîmbăta şi duminica mănînc o friptură la grătar, un peşte, un mititel. Chiar îmi place să stau pe lîngă grătar, fac şi grătare, dar destul de rar. Grătar însemnînd nu numai de carne sau de peşte, ci şi de legume. Odată cu anii, trebuie să mai renunţi la unele consumuri care în tinereţe erau considerate normale, de exemplu la carne, pe care poţi s-o înlocuieşti din ce în mai mult cu legume.

Sfatul dvs. este "Aveţi grijă la colesterol“?

- Sfatul meu este "Aveţi grijă de sănătatea mentală şi sănătatea corporală“. Este la fel de importantă şi sănătatea mentală păstrată prin alimentaţie, ca şi sănătatea fizică, menţinută şi prin exerciţii fizice. Marea majoritate a oamenilor au grijă numai de fizic, nu şi de sănătatea creierului. Aceasta este influenţată foarte mult de consumul alimentar şi de alte activităţi.

De cînd mă ştiu, n-am fost un om al exceselor. Poate cantitatea de muncă în administraţie să fie un exces, lipsa de odihnă, la fel. Sînt situaţii cînd la petreceri mă simt foarte bine şi dansez foarte mult sîrbe, hore, dar pe acestea nu le consider excese.

Vă urcaţi des pe cîntar?

- În ultima perioadă, tot citind despre reducerea colesterolului, fiindcă mă preocupă şi pe mine partea aceasta, şi discutînd cu medici, m-am mai urcat pe cîntar. De cîţiva ani, îmi fac şi analizele bianual, dar nu în mod special. Am primit şi notă pentru treaba asta: 9,50.

Aveţi în jur de 75 kg?

- Pe aici.

Cînd mergeţi în străinătate, obişnuiţi să luaţi cadouri pentru cei dragi?

- În general, da. Atenţii simbolice. Am luat şi magneţi de frigider. Dacă este o zonă pitorească, găseşti anumite lucruri, dacă e o zonă urbană, în care sînt supermarketuri şi marile magazine, te orientezi spre alceva. În general, n-am avut preocupări pentru haine, dar mă mai uit şi eu la ce este la modă. Nu-mi fac timp pentru treaba asta, fiindcă nu mă preocupă. Altele sînt preocupările mele.

Vă faceţi costume pe comandă?

- Nu mi-am mai făcut un costum pe comandă de nu ştiu cînd! În anii ’30, era moda vremii. Am citit şi am văzut despre asta, depinde cum consideră fiecare... Această industrializare a dus la înmulţirea modelelor, aproape pentru fiecare corp există un tipar, cum, de asemenea, există şi ateliere de retuş în toate magazinele.

De ziua dvs., dacă aţi primi articole de lenjerie intimă - boxeri, şosete, maiouri - v-ar deranja?

- Un cadou nu poate să producă decît bucurie. Sînt situaţii, însă, cînd anumite cadouri sînt făcute cu tentă răutăcioasă, care ar deranja, şi asta se observă. În general, orice atenţie primită te bucură, mai puţin contînd conţinutul.

Dacă aţi fi avut băiat, ce l-aţi fi învăţat să facă în viaţă?

- Probabil că i-aş fi dat aceeaşi educaţie pe care părinţii ne-au dat-o mie şi fratelui meu. Nu din alte motive, ci din simplul fapt că, lovindu-mă în viaţă de foarte multe probleme, mi-am dat seama că educaţia primită a fost una adecvată mie, formaţiei mele mentale şi fizice.

Oricum, atît băieţilor - dacă i-aş fi avut - cît şi fetelor mele, le-aş fi spus şi le-am spus să fie oameni corecţi, cinstiţi şi cu frica lui Dumnezeu. Mama mea ne spunea întotdeauna: „Te vede Dumnezeu!“. În aceste vorbe cred şi astăzi. Un om cinstit, corect şi cu frica lui Dumnezeu poate să greşească, din neatenţie, însă nu fundamental. Copiilor mei le-am spus că trebuie să laşi loc de bună ziua, să fii om în toate şi să nu uiţi că lucrezi cu oamenii.

Există anunţuri de genul „Cumpăraţi loc de veci“, chiar Primăria are un serviciu care se ocupă de administrarea cimitirelor. Dvs.v-aţi făcut un loc de veci? Luaţi în glumă sau în serios aceste lucruri?

- Eu iau toate lucrurile în serios, dar prefer să nu discut despre acest subiect. Nu-mi creează nici o plăcere, deşi, după cum ştiţi, am extins de două ori cimitirul Sfîntul Gheorghe, pe cel din Prundu, sîntem pe cale să-l dăm în folosinţă pe cel din Găvana. Ne-am ocupat de aceste lucruri necesare, dar nu-mi face plăcere să vorbesc despre ele. Părinţii mei au avut cavou şi a fost comod pentru noi, copiii. Dar nu vreau să vorbesc despre ele, în ceea ce mă priveşte.

Dacă aţi afla că soţia v-a înşelat, ce aţi face? Aţi divorţa sau aţi ierta-o?

- Acelaşi răspuns: nu mă gîndesc la lucrul acesta. Ne-am căsătorit şi nici prin minte nu mi-a trecut. Mai ales acum, la vîrsta asta.

Dvs. aţi spus-o, „la vîrsta asta“. Mulţi piteşteni au curiozitatea să afle de cîte ori pe lună mai reuşeşte primarul Pendiuc să-şi îndeplinească obligaţiile de soţ?

- Pe lumea asta sînt multe curiozităţi rămase la acest stadiu de „curiozitate“. Fără supărare, la fel va rămîne şi aceasta.

Dincolo de statutul de primar, sînteţi bărbat. V-a plăcut vreo doamnă care a intrat în biroul dvs.?

- Nici cînd vin la Primărie, nici cînd predau la Universitate, dar nici într-o altă ipostază, nu-i privesc pe cei care intră la mine în birou decît ca pe oameni care doresc rezolvarea anumitor probleme. Nicicum altfel. Analizez problema, nu persoana, şi încerc să caut cele mai bune soluţii. E acelaşi lucru ca atunci cînd mergi la medic. Că sînt femei sau bărbaţi, medicul trebuie să-i trateze pe toţi la fel.

În spaţiul public au existat unele scandaluri sexuale. E o variantă de a ieşi în evidenţă sau de a fi scos din peisaj?

- Sînt anumite pericole, cum a fost în cazul directorului general al FMI. Eu n-am avut aceste „ambiţii“, cum de altfel n-am avut ambiţii să ies în evidenţă cu nimic. Mi-am făcut treaba şi atîta tot. Din aceste acţiuni au reieşit, pe lîngă critici, şi aspecte pozitive de cele mai multe ori, şi nimic altceva.

V-aţi dorit vreodată să nu mai fiţi primar, doar prin prisma faptului că această meserie implică foarte mult stres?

- Orice activitate, dacă o faci cu bună credinţă, cu gîndul la bune rezultate, înseamnă şi stres. A fi primar este o activitate, poate, cu gradul cel mai încărcat de stres, dar m-am obişnuit, face parte din viaţa mea, e un element pe care acum nici nu-l mai iau în considerare.

În ce priveşte candidatura sau faptul că aş mai dori ori nu să candidez, e o chestiune pe care o s-o decid la timpul potrivit. În rest, sînt momente în timpul mandatului cînd îţi trec prin minte fel de fel de gînduri, dar numai judecînd la rece trebuie să iei hotărîrea cea mai bună din toate punctele de vedere. Dacă sănătatea, însă, nu-ţi permite, stresul poate fi un motiv pe care trebuie să-l iei în considerare şi să renunţi la anumite activităţi

Interviu realizat de Andreea Enescu  pentru Curierul Zilei.