"Valorile" Capitalei: Diametrala Nord – Sud, o cale sinuoasa, un proces complicat, triumful solutiilor alternative

	Irina Zamfirescu - coordonator proiecte "Buna guvernare" in cadrul ActiveWatch - Agentia de Monitorizare a Presei

Valoarea patrimoniului (material si imaterial) este una intrinsecă, fără a fi necesare definiri ori contextualizări. Însă, patrimoniul este un termen normat – astfel că, introducerea ori excluderea unor clădiri de pe lista clădirilor de patrimoniu se face conform unor reguli si metodologii. Mai mult, valoarea unui imobil de patrimoniu este variabilă si influentabilă – poate fi adăugată o valoare, prin buna administrare a acestui imobil si prin utilizarea spatiului cu discernământ, ori poate fi afectată prin agresiune si abandonare.

Constatăm că un imobil de patrimoniu este, totusi, conditionat – de proprietari, de administratie, de cetăteni. Într-o societate democratică, bazată pe un sistem axiologic responsabil cu si fată de trecutul ei, sfera notiunii de patrimoniu constituie fundamentul principiilor si practicilor de dezvoltare urbană. Curentul actual este de vehiculare a notiunii de durabil. Toate trebuie să se gândească, decidă si să se facă în termen de sustenabilitate. Conceptul de dezvoltare durabilă nu este limitat însă la caracterul perisabil ori limitat al resurselor.

Valoarea si necesitatea conservării patrimoniului (necesitate ce decurge tocmai din valoarea acestuia) sunt doua dintre dimensiunile dezvoltării durabile. Deci lucrurile stau relativ simplu – patrimoniul este oportun (valoarea istorică, de martor al celor ce au fost), este necesar (normativ, există limite între care putem să ne debarasăm de o astfel de clădire) si este universal dezirabil.

Avem lucrurile clar stabilite. Si mai avem o zonă a Bucurestiului – Buzesti - Berzei. Această zonă vine parcă să contrazică toate axiomele sociale si administrative ce vizează rolul si importnata patrimoniului construit.

Cronologic, lucrurile stau asa: în anii ’80, Ceausescu a creat acest plan pentru zona Buzesti Berzei. Asa se făcea în acele vremuri urbanismul – demolând fără discernământ si construind asijderea.

În anul 2006, Primăria Generală, prin Primarul General de atunci, Adriean Videanu a decis că planurile erau cum trebuie să fie pentru Bucuresti. Proiectul este scos din sertar si adus în discutie în plen. În ciuda faptului că lipseau mai toate avizele care trebuie să fundamenteze un Plan Urbanist Zonal, PUZ-ul este, ca printr-o minune a lipsei de profesionalism, votat de majoritatea Consiliului General.

La mai bine de 4 ani distantă, Sorin Oprescu începe subtil, însă decisiv, proiectul. Acesta poartă denumirea Diametrala Nord-Sud– o sosea cu 6 benzi (cate doua pe sens pentru autoturisme si cate una pe sens pentru tramvai).

Iar costul pentru această ulită post-modernistă: 5 monumente istorice demolate, 74 clădiri neclasate demolate (asta nu înseamnă că nu sunt de patrimoniu, ci doar că nu sunt recunoscute ca atare de către stat), plus aproximativ 1000 de persoane expropriate si evacuate în luna decembrie. Acesta este aspectul cantitativ al problemei. În ceea ce priveste aspectul calitativ, ca tot ce asumă valori, lucrurile se dezbat si se complică. 

Pentru ca proiectul să poată fi infăptuit, PMB trebuia să intre în proprietatea imobilelor situate de-a lungul Buzesti – Berzei. Cladirile au fost cumparate de Primarie. Atunci cand statul (indiferent de institutia prin care face asta) expropriaza "in interes public”, sunt necesare respectarea a doua conditii esentiale: justa si prealabila despagubire.

Acest lucru se traduce cam asa:  statul gaseste de cuvinta ca proprietatea unui cetatean ii incurca planurile. Face o estimare a proprietatii pe care doreste sa o achizitioneze de la el. Ulterior, daca cetateanul nu considera suma a fi la justa valoare, poate cere expertiza independenta pentru aprecierea valorii.

In ceea ce priveste proprietarii din zona despre care scriem, acestia au fost evacuati fortat, fara a avea ragazul de a contesta solutia pecuniara gasita de PMB. Mai mult, pentru aceia care totusi au indraznit sa considere sumele altfel decat potrivite si au atacat in instanta asa zisul contract, s-au trezit in prag de Craciun evacuati fortat si cu contul in care le fusesera virati banii (aceia considerati insuficienti) blocat.

Sintetizand: in strada, in prag de sarbatori, fara niciun ban. Si adaugam la aceasta situatie faptul ca, potrivit  legislatiei romanesti, este ilegala evacuarea intre lunile noiembrie si martie. Hartia in baza carora toate aceste abuzuri au devenit justificabile, conform parerii PMB (pentru ca in momentul in care arunci oameni in strada nu mai poti vorbi de o pozitie a unei institutii, ci despre niste pareri ale unor reprezentanti) era aceea pe care, stangaci si stramb a fost mazgalit cadrul de „utilitate publica”.

Ulterior instanta (Judecatoria Bucuresti) a decis, spre ciuda autoritătilor si stupefactia cetatenilor – proiectul nu este de utilitate publica!

Organizatii non-guvernamentale au atacat in istanta documentatiile incomplete care fudamentau autorizatia de constructie a drumului. In luna aprilie, Tribunalul Cluj a suspendat Planul Urbanistic Zonal (PUZ) si autorizatia de constructie invocata de PMB. Practic, soseaua a ramas fara niciun fundament legal.

In ciuda evidentei abuzului, Primaria a continuat sa sustina public, prin mesaje populiste si imorale, că proiectul Buzesti – Berzei este legal si necesar. Tot in luna aprilie, Asociatia Salvati Bucurestiul a castigat un nou proces in instanta – 36 din imobilele daramate de PMB au fost demolate ilegal. Reiteram insistent si enervant termenul de ilegal, insa gravitatea unor astfel de fapte in cadrul unui stat de drapt ne legitimeaza acest abuz lexical.

Mesajele imorale, care au avut aderenta la publicul larg, au vizat in principal argumente de tip rasial si cu iz de gentrificare: zona era abanondată, locuită de cetăteni care aduc grave prejudicii imobilelor de patrimoniu si zonei, per ansamblu. Tipul de argumentatie propus de primarie este indoielnic: avand in vedere ca zona este intr-o stare avansata de degradare (admitem, era), singura cale de igienizare si consolidare a fost identificata in dezafectarea totala a cladirilor.

Eutanasierea pacientului care sufera de durere de cap s-a dovedit a fi solutia la indemana si convenabila primariei. Sumele folosite pentru achizitionarea imobilelor si a daramarii acestora erau suficiente pentru reconsolidare. Si mai ramaneau si de o strada in Lipscani.

Mai mult, chiar faptul de a admite ca o zona este "calamitata” este o forma de mea culpa publica – multe dintre acele imobile erau proprietatea PMB in care se aflau chiriasi. Cu chirie la stat. Anii au trecut, la fel si plaga generalizata a abandonului unei zone de catre institutiile publice.

Una dintre gravele erori care au generat aceasta situatie este modalitatea simplista si total eronata de gandire a proiectului. Proiectul a fost prezentat public  in faza initiala, ca un drum. Un drum – larg si lung. Or ceea ce s-a intamplat in fapt a fost un proiect amplu, ce ar fi asumat un proces de regandinre a unei zone urbane.

In tot acest timp, societatatea civila a fost tot un freamat: conferinte de presa (nenumarate),  mitinguri (in fata primariei, ca reactie la evacuarea fortata a locuitorilor din zona, in fata MDRT, pentru a solicita inghetatea santierului de catre Inspectoratul de Stat in Constructii), adunari asa-zis "spontane” (avand in vedere refuzul PMB de a autoriza un miting in fata Halei Matache, intr-o sambata dimineata, aproximativ 200 de persoane s-a intamplat sa se adune in fata Halei Matache pentru a o fotografia si a o picta), flash mob (I love Matache! – de ziua indragostitilor aproximativ 100 de persoane si-au aratat iubirea pentru Hala Matache), conferinte internationale (chiar in cadrul Parlamentului European, intalnire moderata de Monica Macovei, cu participarea mai multor europarlamentari).

In paralel, s-au cristalizat doua formatiuni profesionale (Atelierul "Bucuresti Alternativ” si grupul Arhitectii Voluntari) care, timp de mai multe luni, au gandit alternative la planul PMB. Cu expertize complementare (din grupurile de lucru au facut parte arhitecti, urbanisti, antropologi, sociologi) echipele au identificat solutii alternative la proiectul PMB. Ideea din spatele acestor ateliere era de a aduce in fata cetatenilor ceea ce primaria a negat ca poate exista: solutii alternative!

Pentru ca presiunea exercitata de procesele deschise de Asociatia Salvati Bucurestiul si Asociatia Pro_Do_Mo (6 procese castigate pana acum in instanta impotriva PMB) si de evenimentele publice organizate de Platforma pentru Bucuresti, PMB a acceptat sa stea la masa negocierilor. Evident, invitatia a fost facuta de un facilitator, dialogul dintre PMB si Platforma pentru Bucuresti (o coalitie de 52 de organizatii non-guvernamentale) fiind sistata inca din luna ianuarie.

Situatia trebuia deblocata – orasul este pentru cetateni, iar cetateni din zona Buzesti Berzei locuiesc de jumatate de an intr-o gaura insalubra. Deci sa discutam – MDRT cu PMB si Ordinul arhitectilor, pe de o parte. MDRT si Platforma pentru Bucuresti, pe de alta parte. Dupa aproximativ o luna de discutii, s-a dat rezolutia: una dintre solutiile propuse de grupul Arhitectilor Voluntari va fi folosită pentru a salva Hala Matache – trotuarul va fi porticat prin latura sudica a cladirii.

Mai mult, MDRT a decis sa realizeze o cercetare si un plan de dezvoltare urbana integrata pentru zona. Pentru a revitaliza zona Buzesti Berzei, in cadrul Halei Matache va fi amenajat un punct de informare pentru cetateni – vor exista informatii cu privire la toate etapele proiectului, precum si procese de consultare publica ce se vor desfăsura in incinta Halei Matache.

Si pentru ca exista prezumtia de maximizare a utilizarii terenurilor (fireasca, de-altfel, intr-o eceonomie de piata), pentru 18 luni va fi stopat elanul constructorilor in zona. Intre timp, spatiile vor fi amenajate ca spatii verzi.

După lungi discutii si antagonice emotii, Primaria Generala, Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului si organizatii non-guvernamentale sunt de-acord cu un lucru esential: Hala Matache poate si trebuie sa ramana in picioare.